cucuțică

Romanian

Etymology

From cucută +‎ -ică.

Noun

cucuțică f (plural cucuțele)

1. diminutive of cucută

Declension

Declension of cucuțică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cucuțică	cucuțica	(niște) cucuțele	cucuțelele
genitive/dative	(unei) cucuțele	cucuțelei	(unor) cucuțele	cucuțelelor
vocative	cucuțică, cucuțico		cucuțelelor

References

• cucuțică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN