cufuri

Romanian

Etymology

Inherited from Latin conforīre, present active infinitive of conforiō, from foriō, from foria (“diarrhea”). Compare Aromanian cufurescu, cufuriri, cf. also Portuguese, Galician forricar, esforricar.

Verb

a cufuri (third-person singular present cufurește, past participle cufurit) 4th conj.

1. (colloquial) to have diarrhea

Conjugation

    conjugation of cufuri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cufuri
gerund			cufurind
past participle			cufurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cufuresc	cufurești	cufurește	cufurim	cufuriți	cufuresc
	imperfect	cufuream	cufureai	cufurea	cufuream	cufureați	cufureau
	simple perfect	cufurii	cufuriși	cufuri	cufurirăm	cufurirăți	cufuriră
	pluperfect	cufurisem	cufuriseși	cufurise	cufuriserăm	cufuriserăți	cufuriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cufuresc	să cufurești	să cufurească	să cufurim	să cufuriți	să cufurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cufurește			cufuriți
	negative		nu cufuri			nu cufuriți

Derived terms

• cufureală

See also

• diaree
• urdina
• defeca
• căca