cugetător

Romanian

Etymology

From cugeta +‎ -ător.

Noun

cugetător m (plural cugetători)

1. thinker

Declension

Declension of cugetător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cugetător	cugetătorul	(niște) cugetători	cugetătorii
genitive/dative	(unui) cugetător	cugetătorului	(unor) cugetători	cugetătorilor
vocative	cugetătorule		cugetătorilor