cugetare

Romanian

Etymology

From cugeta +‎ -re.

Noun

cugetare f (plural cugetări)

1. thought

Declension

Declension of cugetare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cugetare	cugetarea	(niște) cugetări	cugetările
genitive/dative	(unei) cugetări	cugetării	(unor) cugetări	cugetărilor
vocative	cugetare, cugetareo		cugetărilor