cuiț

Romanian

Etymology

From cui +‎ -iț.

Noun

cuiț n (plural cuițe)

1. diminutive of cui

Declension

Declension of cuiț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuiț	cuițul	(niște) cuițe	cuițele
genitive/dative	(unui) cuiț	cuițului	(unor) cuițe	cuițelor
vocative	cuițule		cuițelor

References

• cuiț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN