cuibuț

Romanian

Etymology

From cuib +‎ -uț.

Noun

cuibuț n (plural cuibuțe)

1. diminutive of cuib

Declension

Declension of cuibuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuibuț	cuibuțul	(niște) cuibuțe	cuibuțele
genitive/dative	(unui) cuibuț	cuibuțului	(unor) cuibuțe	cuibuțelor
vocative	cuibuțule		cuibuțelor

References

• cuibuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN