cuiburel

Romanian

Etymology

From cuib +‎ -urel.

Noun

cuiburel n (plural cuiburele)

1. diminutive of cuib

Declension

Declension of cuiburel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cuiburel	cuiburelul	(niște) cuiburele	cuiburelele
genitive/dative	(unui) cuiburel	cuiburelului	(unor) cuiburele	cuiburelelor
vocative	cuiburelule		cuiburelelor

References

• cuiburel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN