culminație

Romanian

Etymology

Borrowed from French culmination.

Noun

culminație f (plural culminații)

1. culmination

Declension

Declension of culminație

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) culminație	culminația	(niște) culminații	culminațiile
genitive/dative	(unei) culminații	culminației	(unor) culminații	culminațiilor
vocative	culminație, culminațio		culminațiilor