culminanță

Romanian

Etymology

Borrowed from French culminance.

Noun

culminanță f (plural culminanțe)

1. climax

Declension

Declension of culminanță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) culminanță	culminanța	(niște) culminanțe	culminanțele
genitive/dative	(unei) culminanțe	culminanței	(unor) culminanțe	culminanțelor
vocative	culminanță, culminanțo		culminanțelor

References

• culminanță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN