culuc
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Ottoman Turkish قوللق (kulluk).
Noun edit
culuc n (plural culucuri)
Declension edit
Declension of culuc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) culuc | culucul | (niște) culucuri | culucurile |
genitive/dative | (unui) culuc | culucului | (unor) culucuri | culucurilor |
vocative | culucule | culucurilor |