cumpătate

Romanian

Etymology

From cumpăt +‎ -ătate.

Noun

cumpătate f (plural cumpătatăți)

1. moderation

Declension

Declension of cumpătate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cumpătate	cumpătatea	(niște) cumpătatăți	cumpătatățile
genitive/dative	(unei) cumpătatăți	cumpătatății	(unor) cumpătatăți	cumpătatăților
vocative	cumpătate, cumpătateo		cumpătatăților

References

• cumpătate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN