cumplitate

Romanian

Etymology

From cumpli +‎ -itate.

Noun

cumplitate f (plural cumplitatăți)

1. avarice

Declension

Declension of cumplitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cumplitate	cumplitatea	(niște) cumplitatăți	cumplitatățile
genitive/dative	(unei) cumplitatăți	cumplitatății	(unor) cumplitatăți	cumplitatăților
vocative	cumplitate, cumplitateo		cumplitatăților

References

• cumplitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN