cunetă

Romanian

Etymology

Borrowed from French cunette.

Noun

cunetă f (plural cunete)

1. cunette

Declension

Declension of cunetă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cunetă	cuneta	(niște) cunete	cunetele
genitive/dative	(unei) cunete	cunetei	(unor) cunete	cunetelor
vocative	cunetă, cuneto		cunetelor

References

• cunetă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN