cunicel

Romanian

Etymology

From cunu +‎ -icel.

Noun

cunicel n (plural cunicele)

1. diminutive of cunu

Declension

Declension of cunicel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cunicel	cunicelul	(niște) cunicele	cunicelele
genitive/dative	(unui) cunicel	cunicelului	(unor) cunicele	cunicelelor
vocative	cunicelule		cunicelelor

References

• cunicel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN