cununică

Romanian

Etymology

From cunună +‎ -ică.

Noun

cununică f (plural cununele)

1. diminutive of cunună

Declension

Declension of cununică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cununică	cununica	(niște) cununele	cununelele
genitive/dative	(unei) cununele	cununelei	(unor) cununele	cununelelor
vocative	cununică, cununico		cununelelor

References

• cununică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN