curbură
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French courbure.
Noun edit
curbură f (plural curburi)
Declension edit
Declension of curbură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) curbură | curbura | (niște) curburi | curburile |
genitive/dative | (unei) curburi | curburii | (unor) curburi | curburilor |
vocative | curbură, curburo | curburilor |