curcuță

Romanian

Etymology

From curcă +‎ -uță.

Noun

curcuță f (plural curcuțe)

1. diminutive of curcă

Declension

Declension of curcuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) curcuță	curcuța	(niște) curcuțe	curcuțele
genitive/dative	(unei) curcuțe	curcuței	(unor) curcuțe	curcuțelor
vocative	curcuță, curcuțo		curcuțelor

References

• curcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN