curmătură

Romanian

Etymology

From curma +‎ -ătură.

Noun

curmătură f (plural curmături)

1. (geography) depression

Declension

Declension of curmătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) curmătură	curmătura	(niște) curmături	curmăturile
genitive/dative	(unei) curmături	curmăturii	(unor) curmături	curmăturilor
vocative	curmătură, curmăturo		curmăturilor