curmare

Romanian

Etymology

From curma +‎ -re.

Noun

curmare f (plural curmări)

1. end

Declension

Declension of curmare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) curmare	curmarea	(niște) curmări	curmările
genitive/dative	(unei) curmări	curmării	(unor) curmări	curmărilor
vocative	curmare, curmareo		curmărilor