cursier
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French coursier.
Noun
editcursier m (plural cursieri)
Declension
editDeclension of cursier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cursier | cursierul | (niște) cursieri | cursierii |
genitive/dative | (unui) cursier | cursierului | (unor) cursieri | cursierilor |
vocative | cursierule | cursierilor |