dâlbocuță

Romanian

Etymology

From dâlboacă +‎ -uță.

Noun

dâlbocuță f (plural dâlbocuțe)

1. diminutive of dâlboacă

Declension

Declension of dâlbocuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dâlbocuță	dâlbocuța	(niște) dâlbocuțe	dâlbocuțele
genitive/dative	(unei) dâlbocuțe	dâlbocuței	(unor) dâlbocuțe	dâlbocuțelor
vocative	dâlbocuță, dâlbocuțo		dâlbocuțelor

References

• dâlbocuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN