dâmbeț

Romanian

Etymology

From dâmb +‎ -eț.

Noun

dâmbeț n (plural dâmbețe)

1. diminutive of dâmb; small knoll

Declension

Declension of dâmbeț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dâmbeț	dâmbețul	(niște) dâmbețe	dâmbețele
genitive/dative	(unui) dâmbeț	dâmbețului	(unor) dâmbețe	dâmbețelor
vocative	dâmbețule		dâmbețelor