dâmbeag

Romanian

Etymology

From dâmb +‎ -eag.

Noun

dâmbeag n (plural dâmbeaguri)

1. diminutive of dâmb

Declension

Declension of dâmbeag

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dâmbeag	dâmbeagul	(niște) dâmbeaguri	dâmbeagurile
genitive/dative	(unui) dâmbeag	dâmbeagului	(unor) dâmbeaguri	dâmbeagurilor
vocative	dâmbeagule		dâmbeagurilor

References

• dâmbeag in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN