dâmbicar

Romanian

Etymology

From dâmb +‎ -icar.

Noun

dâmbicar n (plural dâmbicare)

1. (agriculture, regional) balk

Declension

Declension of dâmbicar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dâmbicar	dâmbicarul	(niște) dâmbicare	dâmbicarele
genitive/dative	(unui) dâmbicar	dâmbicarului	(unor) dâmbicare	dâmbicarelor
vocative	dâmbicarule		dâmbicarelor

References

• dâmbicar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN