dâmbuț

Romanian

Etymology

From dâmb +‎ -uț.

Noun

dâmbuț n (plural dâmbuțuri)

1. diminutive of dâmb

Declension

Declension of dâmbuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dâmbuț	dâmbuțul	(niște) dâmbuțuri	dâmbuțurile
genitive/dative	(unui) dâmbuț	dâmbuțului	(unor) dâmbuțuri	dâmbuțurilor
vocative	dâmbuțule		dâmbuțurilor

References

• dâmbuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN