dâmbuleț

Romanian

Etymology

From dâmb +‎ -uleț.

Noun

dâmbuleț n (plural dâmbulețe)

1. diminutive of dâmb; small knoll

Declension

Declension of dâmbuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dâmbuleț	dâmbulețul	(niște) dâmbulețe	dâmbulețele
genitive/dative	(unui) dâmbuleț	dâmbulețului	(unor) dâmbulețe	dâmbulețelor
vocative	dâmbulețule		dâmbulețelor