dârdâi

Romanian

Etymology

From dârd +‎ -ăi.

Verb

a dârdâi (third-person singular present dârdâie, past participle dârdâit) 4th conj.

1. to shiver

Conjugation

    conjugation of dârdâi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a dârdâi
gerund			dârdâind
past participle			dârdâit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dârdâi	dârdâi	dârdâie	dârdâim	dârdâiți	dârdâie
	imperfect	dârdâiam	dârdâiai	dârdâia	dârdâiam	dârdâiați	dârdâiau
	simple perfect	dârdâii	dârdâiși	dârdâi	dârdâirăm	dârdâirăți	dârdâiră
	pluperfect	dârdâisem	dârdâiseși	dârdâise	dârdâiserăm	dârdâiserăți	dârdâiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dârdâi	să dârdâi	să dârdâie	să dârdâim	să dârdâiți	să dârdâie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dârdâie			dârdâiți
	negative		nu dârdâi			nu dârdâiți

References

• dârdâi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN