dăbălăciune

Romanian

Etymology

From dăbăla +‎ -ăciune.

Noun

dăbălăciune f (plural dăbălăciuni)

1. (dated) paralysis

Declension

Declension of dăbălăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dăbălăciune	dăbălăciunea	(niște) dăbălăciuni	dăbălăciunile
genitive/dative	(unei) dăbălăciuni	dăbălăciunii	(unor) dăbălăciuni	dăbălăciunilor
vocative	dăbălăciune, dăbălăciuneo		dăbălăciunilor