dădiță

Romanian

Etymology

From dadă +‎ -iță.

Noun

dădiță f (plural dădițe)

1. diminutive of dadă

Declension

Declension of dădiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dădiță	dădița	(niște) dădițe	dădițele
genitive/dative	(unei) dădițe	dădiței	(unor) dădițe	dădițelor
vocative	dădiță, dădițo		dădițelor

References

• dădiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN