dăicuță

Romanian

Etymology

From doică +‎ -uță.

Noun

dăicuță f (plural dăicuțe)

1. diminutive of doică

Declension

Declension of dăicuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dăicuță	dăicuța	(niște) dăicuțe	dăicuțele
genitive/dative	(unei) dăicuțe	dăicuței	(unor) dăicuțe	dăicuțelor
vocative	dăicuță, dăicuțo		dăicuțelor

References

• dăicuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN