dăiculuță

Romanian

Etymology

From doică +‎ -uluță.

Noun

dăiculuță f (plural dăiculuțe)

1. diminutive of doică

Declension

Declension of dăiculuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dăiculuță	dăiculuța	(niște) dăiculuțe	dăiculuțele
genitive/dative	(unei) dăiculuțe	dăiculuței	(unor) dăiculuțe	dăiculuțelor
vocative	dăiculuță, dăiculuțo		dăiculuțelor

References

• dăiculuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN