dăinare

Romanian

Etymology

From dăina +‎ -re.

Noun

dăinare f (plural dăinări)

1. (Transylvania) swinging

Declension

Declension of dăinare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dăinare	dăinarea	(niște) dăinări	dăinările
genitive/dative	(unei) dăinări	dăinării	(unor) dăinări	dăinărilor
vocative	dăinare, dăinareo		dăinărilor

References

• dăinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN