dăltuță

Romanian

Etymology

From daltă +‎ -uță.

Noun

dăltuță f (plural dăltuțe)

1. diminutive of daltă; small chisel

Declension

Declension of dăltuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dăltuță	dăltuța	(niște) dăltuțe	dăltuțele
genitive/dative	(unei) dăltuțe	dăltuței	(unor) dăltuțe	dăltuțelor
vocative	dăltuță, dăltuțo		dăltuțelor