dămiță

Romanian

Etymology

From damă +‎ -iță.

Noun

dămiță f (plural dămițe)

1. diminutive of damă

Declension

Declension of dămiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dămiță	dămița	(niște) dămițe	dămițele
genitive/dative	(unei) dămițe	dămiței	(unor) dămițe	dămițelor
vocative	dămiță, dămițo		dămițelor