dănțălău

Romanian

Etymology

From danț +‎ -ălău.

Noun

dănțălău n (uncountable)

1. banquet, feast, party

Declension

declension of dănțălău (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dănțălău	dănțălăuul
genitive/dative	(unui) dănțălău	dănțălăuului
vocative	dănțălăuule

References

• dănțălău in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN