dănui
Romanian edit
Etymology edit
From danie.
Verb edit
a dănui (third-person singular present dănuiește, past participle dănuit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of dănui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dănui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dănuind | ||||||
| past participle | dănuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dănuiesc | dănuiești | dănuiește | dănuim | dănuiți | dănuiesc | |
| imperfect | dănuiam | dănuiai | dănuia | dănuiam | dănuiați | dănuiau | |
| simple perfect | dănuii | dănuiși | dănui | dănuirăm | dănuirăți | dănuiră | |
| pluperfect | dănuisem | dănuiseși | dănuise | dănuiserăm | dănuiserăți | dănuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dănuiesc | să dănuiești | să dănuiască | să dănuim | să dănuiți | să dănuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dănuiește | dănuiți | |||||
| negative | nu dănui | nu dănuiți | |||||