dărâmător

Romanian

Etymology

From dărâma +‎ -ător.

Noun

dărâmător m (plural dărâmători)

1. demolisher

Declension

Declension of dărâmător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dărâmător	dărâmătorul	(niște) dărâmători	dărâmătorii
genitive/dative	(unui) dărâmător	dărâmătorului	(unor) dărâmători	dărâmătorilor
vocative	dărâmătorule		dărâmătorilor