dăscăluț

Romanian

Etymology

From dascăl +‎ -uț.

Noun

dăscăluț m (plural dăscăluți)

1. diminutive of dascăl

Declension

Declension of dăscăluț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dăscăluț	dăscăluțul	(niște) dăscăluți	dăscăluții
genitive/dative	(unui) dăscăluț	dăscăluțului	(unor) dăscăluți	dăscăluților
vocative	dăscăluțule		dăscăluților

References

• dăscăluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN