danturare

Romanian

Etymology

From dantura +‎ -re.

Noun

danturare f (plural danturări)

1. toothing

Declension

Declension of danturare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) danturare	danturarea	(niște) danturări	danturările
genitive/dative	(unei) danturări	danturării	(unor) danturări	danturărilor
vocative	danturare, danturareo		danturărilor