deșertătură

Romanian

Etymology

From deșerta +‎ -ătură.

Noun

deșertătură f (plural deșertături)

1. (dated) vanity, vaingloriousness

Declension

Declension of deșertătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) deșertătură	deșertătura	(niște) deșertături	deșertăturile
genitive/dative	(unei) deșertături	deșertăturii	(unor) deșertături	deșertăturilor
vocative	deșertătură, deșertăturo		deșertăturilor