deșertare

Romanian

Etymology

From deșerta +‎ -re.

Noun

deșertare f (plural deșertări)

1. depletion

Declension

Declension of deșertare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) deșertare	deșertarea	(niște) deșertări	deșertările
genitive/dative	(unei) deșertări	deșertării	(unor) deșertări	deșertărilor
vocative	deșertare, deșertareo		deșertărilor