deșeu

Romanian

Etymology

Borrowed from French déchet.

Noun

deșeu n (plural deșeuri)

1. refuse

Declension

Declension of deșeu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) deșeu	deșeul	(niște) deșeuri	deșeurile
genitive/dative	(unui) deșeu	deșeului	(unor) deșeuri	deșeurilor
vocative	deșeule		deșeurilor