debrețin

Romanian

Etymology

Borrowed from German Debreziner.

Noun

debrețin m (plural debrețini)

1. debrecener sausage

Declension

Declension of debrețin

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) debrețin	debreținul	(niște) debrețini	debreținii
genitive/dative	(unui) debrețin	debreținului	(unor) debrețini	debreținilor
vocative	debreținule		debreținilor