decimărit

Romanian

Etymology

From decima +‎ -ărit.

Noun

decimărit n (plural decimărituri)

1. (dated) decimation

Declension

Declension of decimărit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) decimărit	decimăritul	(niște) decimărituri	decimăriturile
genitive/dative	(unui) decimărit	decimăritului	(unor) decimărituri	decimăriturilor
vocative	decimăritule		decimăriturilor