deficiență

Romanian

Etymology

Borrowed from French déficience.

Noun

deficiență f (plural deficiențe)

1. shortcoming

Declension

Declension of deficiență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) deficiență	deficiența	(niște) deficiențe	deficiențele
genitive/dative	(unei) deficiențe	deficienței	(unor) deficiențe	deficiențelor
vocative	deficiență, deficiențo		deficiențelor

Related terms

• deficient