definitivare

Romanian

Etymology

From definitiva +‎ -re.

Noun

definitivare f (plural definitivări)

1. finalization

Declension

Declension of definitivare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) definitivare	definitivarea	(niște) definitivări	definitivările
genitive/dative	(unei) definitivări	definitivării	(unor) definitivări	definitivărilor
vocative	definitivare, definitivareo		definitivărilor