demaraj
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French démarrage.
Noun
editdemaraj n (plural demaraje)
Declension
editDeclension of demaraj
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) demaraj | demarajul | (niște) demaraje | demarajele |
genitive/dative | (unui) demaraj | demarajului | (unor) demaraje | demarajelor |
vocative | demarajule | demarajelor |