demarcat

Romanian

Etymology

Past participle of demarca.

Adjective

demarcat m or n (feminine singular demarcată, masculine plural demarcați, feminine and neuter plural demarcate)

1. delimited

Declension

Declension of demarcat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	demarcat		demarcată	demarcați	demarcate
	definite	demarcatul		demarcata	demarcații	demarcatele
genitive/ dative	indefinite	demarcat		demarcate	demarcați	demarcate
	definite	demarcatului		demarcatei	demarcaților	demarcatelor

Verb

demarcat (past participle of demarca)

1. past participle of demarca

References

• demarcat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN