denemicăciune

Romanian

Etymology

From denemica +‎ -ăciune.

Noun

denemicăciune f (plural denemicăciuni)

1. (dated) annihilation

Declension

Declension of denemicăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) denemicăciune	denemicăciunea	(niște) denemicăciuni	denemicăciunile
genitive/dative	(unei) denemicăciuni	denemicăciunii	(unor) denemicăciuni	denemicăciunilor
vocative	denemicăciune, denemicăciuneo		denemicăciunilor