deplânge

Romanian

Etymology

From de- +‎ plânge.

Verb

a deplânge (third-person singular present deplânge, past participle deplâns) 3rd conj.

1. to deplore

Conjugation

    conjugation of deplânge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a deplânge
gerund			deplângând
past participle			deplâns
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deplâng	deplângi	deplânge	deplângem	deplângeți	deplâng
	imperfect	deplângeam	deplângeai	deplângea	deplângeam	deplângeați	deplângeau
	simple perfect	deplânsei	deplânseși	deplânse	deplânserăm	deplânserăți	deplânseră
	pluperfect	deplânsesem	deplânseseși	deplânsese	deplânseserăm	deplânseserăți	deplânseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deplâng	să deplângi	să deplângă	să deplângem	să deplângeți	să deplângă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deplânge			deplângeți
	negative		nu deplânge			nu deplângeți